Vincenzo Bellini (Catane, 1801 – Puteaux, 1835)

Si-a desavarsit studiile la Conservatorul din Neapole. Inca elev, Bellini a scris opera „Adelson e Salvini”(1825), a carei perfectiune formala a facut sa fie privit inca de pe atunci ca succesor al lui Rossini.
Teatrul „San Carlo” din Neapole i-a comandat in 1826 „Bianca e Fernando” iar „Scala” din Milano „Piratul” in 1827, pe un poem de Felice Romani, libretistul italian cu cel mai mare renume in epoca. Urmeaza apoi „La straniera” (Milano, 1829), „Zaïra” (Parma, 1829), „I Capuleti e i Montecchi” (Venetia, 1830) si la Milano in 1831 „Somnambula” si „Norma” la succesul carora a contribuit considerabil soprana Giuditta Pasta.
Dupa premiera operei „Beatrice di Tenda” (1833), Bellini a parasit Italia, s-a stabilit la Paris, unde, sub aripa protectoare a lui Rossini, intra in relatii in special cu Chopin si scrie pentru Teatrul italian „Puritanii” (1835).
A murit la putin timp dupa aceea.
La confluenta unei arte inca aristocratice si a veritabilei lansari a romantismului, Bellini a realizat prin creatia sa uniunea perfecta intre frumusetea clasica si tema exaltarii eroului sau mai frecvent a eroinei condamnati de soarta.



Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: